Băile Olănești

Băile Olănești, stațiunea pentru patru anotimpuri

Băile Olănești este staţiunea care te ajută să îți regăsești echilibrul interior și sănătatea cu ajutorul apelor cu efect terapeutic. Relaxează-ți simturile pe aleile umbrite care te duc către izvoarele cu ape pentru tratament și respiră aerul curat din zonă. Coboară lângă râul Olănești și ascultă susurul apei, închide ochii și lasă-te purtat de energiile subtile ale naturii.

Stațiunea Băile Olănesti întrunește doi factori naturali de cură: factorul climatic și topoclimatic local, și factorul hidromineral, reprezentat de apele minerale din această zonă.

Băile Olănesti ocupă un loc fruntaș în România în ceea ce privește numărul de izvoare, debitul total cât și varietatea compoziției și concentrației apelor minerale. În această stațiune se găsesc peste 35 surse hidrominerale, atât ca izvoare naturale, cât și ca rezultat al unor lucrări de foraje și miniere (puțuri și galerii). Un număr de 15 izvoare minerale sunt captate pentru cura internă. Două izvoare minerale și patru sonde de ape minerale sunt folosite pentru cura externă, numită și balneație.

Despre Băile Olănești și renumele internațional de stațiune balneară

În anul 1873 la îndemnul Dr. Carol Davila au fost trimise mostre ale apelor minerale de la Băile Olănesti la Expoziția Internaționala de la Viena, unde a obținut medalia de aur. Primele studii chimice asupra apelor minerale de la Olănești au fost efectuate în anii 1829-1830 de către dr. Karl Friedrich Siller, ceea ce a determinat creșterea numărului de beneficiari și tratamentului de aici.

În anul 1868 dr. Carol Davila l-a îndemnat pe chimistul Bernath Londway să execute studiul chimic al apelor minerale din Băile Olănești. Renumitul chimist a evidențiat 40 de izvoare minerale și a analizat un număr de 23 de surse hidrominerale distribuite în 4 zone: Valea Olănești, Valea Tisei, Valea Buduroiu și Valea Ripuroasa.

Gruparea izvoarelor din Băile Olănești

În 1910 dr. Ion Puturianu a grupat izvoarele minerale din Băile Olănești în mai multe categorii, după compoziția chimică și acțiunea lor asupra organismului:

• 14 izvoare iodurate
• 6 izvoare sulfurate și clorurat sodice
• 4 izvoare cu ape diuretice
• 1 izvor bicarbonat, cu emanații abundente de gaze
• 2 izvoare purgative
• 2 izvoare feruginoase
• 2 izvoare având compoziție mixtă.

În anii 1920-1922 hidrogeologul dr. Knetl de la firma „Rumpel” din Viena, în urma studiilor efectuate la Băile Olănești, a ajuns la concluzia că debitul și temperatura apelor minerale rămân constante sau variază foarte puțin. Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate pe Valea Olănești (izvoare minerale nr: 1, 2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30) pe Valea Tisei (izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18). Odată terminată captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigațiilor fizice și chimice de către dr. Krizon din Praga, chimiștii Meta și Schwartz de la Institutul Geologic, dr. V. Bianu, dr. C. Mihailescu, dr. L. Alexiu, dr. P. Petrescu.

În urma analizelor, în 1926, izvoarele minerale din Băile Olănesti au fost clasificate în 3 grupe:

• ape hipotone (izvoarele minerale nr: 24, 12, 11, 14, 10, 6)
• ape izotone (izvoare minerale nr: 5, 7, 30)
• ape foarte ușor hipertone (izvoare minerale nr: 19, 3, 20).