Cula Duca Măldărești

Cula Măldărești, impunătoare prin masivitatea zidurilor, a fost construită în anul 1812 de către Gheorghița Măldărescu. Chiar dacă din inscripția de pe peretele etajului se poate descifra 1827, acesta este anul executării stucaturilor.

Cula Duca Măldărești – Construcția

Construcția de formă dreptunghiulară, cu un ieșind în partea de vest este alcătuită din parter și două etaje. Parterul prezintă caracteristicile culei, fiind prevăzut cu o ușă de acces din lemn de gorun masiv, comună beciului și părtii locuite a culei și cinci ferăstruici înguste ce par niște metereze.

Aici se văd stâlpii enormi din lemn, care susțin grinzile masive. Remarcată pentru decorul deosebit de autentic, această încăpere a fost folosită foarte des în producțiile cinematografice, aici turnându-se filme de referință ca: „Neînfricații”, Drumul Oaselor, Iancu Jianu – Haiducul.

Etajul I al culei Măldărești cuprinde o încăpere mare, iatac și o sală, iar la etajul al II-lea două odăi, o încăpere mai mică și un vast cerdac, al cărui tavan este împărțit în trei registre, având fiecare la mijloc câte un motiv decorativ.

Se poate observa varietatea si frumusetea sobelor cu gura de incarcare intr-o camera si soba in alta, cu modele diferite de la o incapere la alta si care sunt marturii vii ale artei unui mestesug de mult apus.

I. G. Duca – Ion Gheorghe Duca

În 1910 I. G. Duca, îndrăgostit de pitorescul locului, încă de pe vremea când fusese numit judecător la ocolul Horezu, aflând că cele două construcții sunt nelocuite, cumpără și hotărăște să-și construiască în apropiere o modestă casă de vacanță.

Tot el este și cel care, prin pasiunea lui pentru tradiție și autentic, încearcă să amenajeze interiorul culei Măldărescu, într-un mod cât mai original. Astfel, aflăm ca la 1912 „pe tavanuri sunt spânzurate tot felul de candele de argint și căldăruși de aramă din care atârnă flori; pe pereți sunt înșirate farfurii lucrate de țărani, icoane vechi adunate de pe la bătrânii satelor, prosoape, cruci, sfeșnice cumpărate de prin bâlciuri îndepărtate; pe jos și pe scaune sunt întinse într-o neregulă plăcută tot felul de scoarțe, laicere și covoare vechi.”

Astăzi, întrucât majoritatea acestor obiecte au dispărut, se încearcă organizarea unei expoziții permanente care să păstreze în linii mari aceeași tendință de la începutul secolului.

Casa memorială I. G. Duca

Construită în 1912 de omul politic liberal I. G. Duca pentru a fi folosită drept casă de vacanță, actuala construcție reflectă prin dimensiuni și amenajare bunul gust și modestia unui om care, deși ajuns prim ministru, a reușit să păstreze în tot ce a facut simțul măsurii.

I. G. Duca, om politic de o remarcabilă valoare, teoretician al liberalismului și susținător al ideii de progres, avea să cunoască una dintre cele mai spectaculoase și meritate cariere politice: deputat în parlament la 26 de ani, ministru la 38 de ani și prim ministru la 54 de ani.

Născut la 20 decembrie 1879, la București a urmat clasele primare și primele două clase de liceu în particular, după care a urmat Colegiul Clasic „Cantemir Vodă”. Cursul superior îl continuă la Liceul „Sfântul Sava”, menținându-se între fruntași, așa cum avea să-și amintească un vechi coleg și prieten Gala Galaction: „În toamna anului 1894, promoția mea de la Liceul „Sfântul Sava” intrase în clasa a V-a. De obicei această clasă era un nod de cale ferată. Mulți școlari de prin alte școli debarcau la liceul nostru și luau trenul clasei a V-a. Între noii sosiți era și un băiețandru mai mic și mai firav decât media colegilor, dar cu o înfățișare mai deosebită. Era miop, purta ochelari, avea obraz fin și trandafiriu și sub ochelarii lui de miop niște scăpărări de nestinsă curiozitate și de vie inteligență. Nu ne-am împrietenit prea curând.”

„El era un elev de o sârguință și de o exactitate exemplară. S-a afirmat în 2-3 luni, fruntaș printre fruntași și a devenit stima colegilor și a profesorilor. Eu eram un fel de înger apostat…”

Studii I. G. Duca

În iunie 1897 își ia bacalaureatul, iar în toamna aceluiași an pleacă la Paris pentru studii universitare, înscriindu-se la Facultatea de Drept.

Teza de doctorat, pe care studentul I. G. Duca a prezentat-o la Paris comisiei, „Societățile Cooperatiste din România”, s-a impus prin noutate, cât și prin maniera de abordare.

Întors în țară, la recomandarea lui Ion I. C. Brătianu este numit ajutor de judecător la Ocolul Vâlcea, Plasa Horezu, la 20 decembrie 1902, exact în ziua în care împlinea 23 de ani. Au urmat patru ani de activitate la Casa Centrală a Cooperatiei din București în calitate de subdirector.

I. G. Duca și activitatea politică

Anul 1907 coincide cu momentul intrării sale în viața politică în rândurile Partidului Național Liberal, pe listele căruia candidează pentru prima oară și este ales ca deputat în Parlamentul României.

Izbucnirea primului război mondial a marcat punctul de cotitură pentru activitatea politică a lui I. G. Duca, care devine Ministru al Instrucțiunii Publice și Culte, calitate care i-a permis să ia parte la negocierile privind Tratatul de Alianță ce avea să fie semnat cu Antanta.

După ce, la sfârșitul războiului, timp de un an a fost Ministru al Agriculturii, în 1922 Partidul Național Liberal i-a încredințat Ministerul Afacerilor Externe. În același an a fost convocată, la Lausanne, la 20 noiembrie, o conferință de pace cu Turcia, unde se punea din nou problema Strâmtorilor.

Cea mai importantă prevedere a acestui tratat, la care I. G. Duca și-a adus o contribuție remarcabilă, a fost recunoașterea frontierelor consacrată prin tratatele din 1919–1920.

După Instrucțiunile Publice și Culte, Agricultură – Domenii, Externe, a devenit în 1927 titularul Ministerului de Interne, însă pentru scurt timp. Moartea lui Ionel Brătianu, la puțin timp după regele Ferdinand, a făcut ca Partidul Național Liberal să-i încredințeze președinția lui Vintilă Brătianu într-un moment dificil, când liberalii își începeau o lungă și grea perioadă de opoziție.

Revenirea lui Carol al II-lea părea să distrugă tot capitalul politic al liberalilor, cu atât mai mult cu cât președintele partidului luase atitudine fermă, iar I. G. Duca se solidarizează cu acesta, rostind celebra frază „să mi se usuce dreapta de i-o voi întinde aventurierului.”

Figura proeminenta a vietii noastre publice, de o cinste exemplara, cu o inalta constiinta a raspunderii, o respingere organica a tot ceea ce insemna trafic al intereselor statului, I.G. Duca este numit, dupa moartea lui Vintila Bratianu, la 14 noiembrie 1933, de catre rege, sef al guvernului, care sub o aparenta impaciuitoare ascundea ideea razbunarii.

Prilejul nu a întârziat să apară. La 7 decembrie 1933, în ședința de Cabinet, majoritatea guvernanților, chemați să-și dea votul pentru dizolvarea Mișcării Legionare, s-a opus. Procedura firească ar fi fost ca regele să semneze un decret regal de dizolvare, însă el a refuzat trecând această sarcină în competența lui I. G. Duca, în calitate de prim ministru. Prin acest răspuns negativ, regele a deviat furia Legiunii asupra lui Duca, care-l facea răspunzător pentru toate hotărârile guvernului.

Consecințele nu au întârziat să apară. În seara zilei de 29 decembrie 1933, pe când se întorcea de la Peleș, după o audiență la rege, la ieșirea din Gara Sinaia, I. G. Duca a fost asasinat de trei legionari. Respectându-i-se dorința testamentară și, asa cum reiese din registrul de la Cimitirul Belu, la 6 mai 1934, rămășițele pământești au fost aduse în județul Vâlcea, aproape de Măldărești, la biserica de la Urșani, unde se odihnesc și azi.

Vâlcenii au încercat să-i perpetueze amintirea ridicându-i, un an mai târziu, o statuie chiar în centrul orașului, pe locul unde se află azi statuia lui Mircea cel Bătrân din parcul cu același nume, iar bulevardul Calea lui Traian s-a numit într-o vreme chiar bulevardul I. G. Duca. Se pare însa ca timpul a fost necruțător: în perioada venirii legionarilor la putere statuia a fost demolată, iar bulevardul și-a recăpătat vechea denumire.

Doar măldăreștenii mai păstrează, plini de nostalgie, amintirea celui pe care un mare istoric spaniol Francisco Veiga avea să-l caracterizeze ca fiind „ultimul zoon politikon al românilor”.

Localizare

Comuna Măldărești la aprox. 3 km de Horezu, jud. Vâlcea – ROMÂNIA