Râmnicu Vâlcea
Râmnicu Vâlcea este reședința județului Vâlcea și este așezat în partea central-sudică a României, la confluența dintre râurile Olt și Olănești.
Informații despre Râmnicu Vâlcea
Râmnicu Vâlcea se întinde la est de dealul Capela, până dincolo de cursul râului Olt, depășind spre sud confluența acestuia cu apele râului Olănești. Este marginit la sud de dealul Troianu, iar la sud-vest de dealul Petrișor. La nord hotarul Municipiului Râmnicu Vâlcea este marcat de dealul Cetățuia.
Orașul este amplasat pe terasele Oltului, care sunt evidențiate mai mult în partea de vest, deoarece în zona estică dealurile coboară până aproape de firul apei. Se disting două terase. În trecut, aglomerarea urbană era dispusă pe terasa superioară, datorită frecventelor inundații pe care le producea Oltul.
Prin lucrările de amenajare a râului și prin construcția barajelor, aria de locuit s-a extins și pe terasa inferioară, pericolul inundațiilor fiind înlăturat. Zonele vechi, cu construcții aflate aproape de albia minoră a Oltului, sunt apărate de inundații prin înălțimea mare a malurilor. Altitudinea medie a localității este de 240-260m.
În cadrul județului, Municipiul Râmnicu Vâlcea este situat în partea central-estică, iar în Subcarpații Getici se încadrează în Subcarpații Vâlcii între Olteț și Topolog. Râmnicu Vâlcea este așezat într-o zonă depresionară (Horezu – Olănești – Muereasca – Călimănești – Berislăvești – Sălătrucu – Dobriceni – Zmeureni).
La nord de largirea depresionară de la Râmnicu Vâlcea există dealuri înalte de peste 700 m unde apar creste. În apropiere de oraș atât pe stânga cât și pe dreapta Oltului predomină un asemenea relief de creste, generat de văile torențiale în condițiile unor structuri geologice monoclimale (L. Badea, 1955, și Mihaela Dinu, 1995).
Râmnicul și inmul național
Revoluția de la 1848 a avut la Râmnicu Vâlcea un puternic ecou. Tabăra milităra organizată de generalul Magheru la Troianu – poarta sudică a Râmnicului, a reprezentat o garanție pentru victoria revoluției, care a fost sărbătorită la 29 iulie 1848 „într-o câmpie înconjurată cu arbori de la marginea orașului”, pe locul unde mai târziu avea să fie amenajată grădina publică Zăvoi.
Sub steagurile revoluției un cor condus de Anton Pann și o mulțime de entuziaști adunați să serbeze triumful revoluției au intonat cântece pline de armonie printre care și „Deșteaptă-te române” ce avea să devină imnul național al României.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit de două ori la Râmnicu Vâlcea fiind întâmpinat cu multă căldura de locuitorii orașului care salutau astfel pe făuritorul Unirii Principatelor. Tributul de sânge plătit de râmniceni pentru cucerirea independenței țării în 1877 a fost deosebit de greu, dar alături de jertfa celorlalți români a constituit fundamentul României moderne. În cinstea acestor eroi a fost ridicat la poalele dealului Capela un impunător monument ce a devenit un simbol al orașului: Statuia Independenței, opera a sculptorului Ion Iordănescu sprijinit de un participant la acel razboi, doctorul Gheorghe Sabin ajuns prefect de Vâlcea.
În ambele conflagrații din prima jumătate a secolului al XX-lea locuitorii orașului și-au dat tributul de sânge, au suferit aceleași distrugeri și au avut aceleași satisfacții sau necazuri ca toți ceilalți români. Între cele două războaie mondiale, Râmnicul s-a dezvoltat în primul rând din punct de vedere economic și cultural, populația păstrându-se totuși la un nivel aproape constant (10.000 locuitori).
După 30 decembrie 1947 mica burghezie ce contribuise la creșterea economică a regiunii, precum și marile familii cu tradiție în zonă (Simian, Otetelișanu, Brătianu, Pleșoianu, Hanciu, Lupaș și Procopiu) dispar sau își pierd cu totul influența sub dictatura comunistă. Apar priorități noi, liniștea urbei semipatriarhale fiind înlocuită de dezvoltarea exponențială a unor cartiere muncitorești menite să adapostească o mână de lucru ieftină și ușor de manipulat ideologic. Au fost distruse în acea perioadă multe exemple de artă arhitectonică veche, pierzându-se astfel, prin nepăsare, valori inestimabile.
În 1968 orașul redevine capitală de județ, este ridicat la rang de municipiu și ajunge un puternic centru industrial. De asemenea orașul înregistrează o impresionantă dezvoltare demografică și urbanistică.
Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu”
Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” este un punct de referință pentru studierea mișcării pașoptiste în județul Vâlcea, oferind o perspectivă detaliată asupra evenimentelor de la 1848 și asupra rolului familiei Bălcescu în Revoluție.
Conacul, situat într-un cadru pitoresc pe Valea Topologului – în localitatea Nicolae Bălcescu, păstrează documente, obiecte și mărturii legate de efervescența revoluționară a epocii.
Nu există aeroport, însă la punctul numit Malul Alb, la 4 km depărtare de oraș, există un teren amenajat pentru decolarea – aterizarea avioanelor utilitare.
Municipiul Râmnicu Vâlcea situat în „zona funcțională carpato-dunăreano-olteană, unitate a teritoriului țării (județele Mehedinți, Gorj, Olt, Vâlcea, Dolj) se caracterizează prin rețeaua de localități formate pe fondul unei rețele dense de apă, cu lunci fertile de-a lungul cărora s-au instalat de timpuriu căi de comunicație lesnicioase și vechi așezări strategice” (V. Cucu). Din punct de vedere al zonării economico-funcționale municipiul este situat în zona cu profil economic complex a culoarului Oltului și axei Râmnicu Vâlcea – Horezu. În plan zonal Râmnicu Vâlcea este amplasat în centrul de greutate al teritoriului județului Vâlcea la jumătatea axelor principale nord-sud.
Râmnicu Vâlcea este un oraș european durabil
În luna iulie 2003, Directoratul General de Mediu din cadrul Uniunii Europene, reprezentat de doamna Comisar Margot Wallstrom, a acordat Primăriei Râmnicului Diploma „Oraș European Durabil 2003” ca recunoaștere a progreselor remarcabile obținute în domeniul dezvoltării durabile. Municipiul Râmnicu Vâlcea s-a remarcat între cele 65 de aplicatii evaluate, participante la ediția din anul 2003 a Competiției Orașe Europene Durabile, fiind declarat finalist alături de alte 11 orașe și provincii europene, între care Oslo (Norvegia), Sevilia (Spania), Heidelberg (Germania), Helsinki (Finlanda), Botkyrka (Suedia), Escaldse Engordany (Andora), Ferrara (Italia), Kolding (Danemarca), Laigueglia (Italia), Provincia Modena (Italia), Nikolaev (Ukraina).
În cadrul schimbului de experiență desfășurat la Verona în perioada 5-7 Mai 2003, cu ocazia evaluării finale, delegația Râmnicului a prezentat rezultatele acțiuniilor întreprinse de administrația locală în parteneriat cu societatea civilă și sectorul privat în domeniul protecției mediului, dezvoltării economice și protecției sociale.
În luna decembrie 2002, Municipalitatea din Dubai, Emiratele Unite ale Arabiei, Comisia Tehnică și Centrul Habitat din cadrul ONU au acordat, Primăriei Râmnicului Diploma pentru cele mai bune practici în domeniul protecției mediului pentru proiectul „Managementul integrat al deșeurilor municipale”.
Proiectul s-a remarcat între 544 de aplicații evaluate, participante la cea de a patra ediție a Competiției Internaționale pentru cele mai bune practici privind protecția mediului, organizată în anul 2000 de municipalitatea din Dubai și ONU. Cele trei ediții desfășurate până în prezent numără peste 1100 de aplicații din 115 țări.
În cadrul Summit-ului de la Johannesburg același proiect al municipiului Râmnicu Vâlcea a fost desemnat (alături de alte 5 aplicații) cel mai bun proiect din Europa Centrală și de Est în domeniul tehnologiei urbane.
Imagini din Râmnicu Vâlcea
Distanța față de principalele orașe din jur este usor de parcurs, cu mijloace auto: București (175km), Pitești (60km), Craiova (123km), Sibiu (99km), Târgu Jiu (115km), Slatina (100km). În cadrul rețelei rutiere și feroviare Râmnicu Vâlcea este un loc important, el găsindu-se amplasat pe una din principalele căi rutiere internaționale care leagă Europa Centrală de Peninsula Balcanică, respectiv pe DN 7 București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu, dar și pe drumurile naționale DN 67 Târgu Jiu – Horezu – Râmnicu Vâlcea și DN 64 Craiova – Drăgășani – Râmnicu Vâlcea.
